Fritillaria Imp. Lutea x1 24/26

FRITILLARIA – familia Liliaceae Genul Fritillaria reuneşte circa 90 specii cu bulbi solzoşi, urât mirositori, originare din Europa şi Asia. Speciile cele mai frecvent întâlnite sunt Fritillaria imperialis L. (coroană imperială) și Fritillaria meleagris L. (lalea pestriță). Particularităţi biologice. Fritillaria imperialis.

Este o plantă cu bulbi foarte mari, solzoşi, cu miros puternic de usturoi. Solzii sunt cărnoşi, coloraţi în alb– gălbui. Frunzele sunt oval–ascuţite, mari şi dispuse sub formă de tufă la baza plantei. Un alt buchet de frunze, mai înguste şi mai mici sunt dipuse în vârful tijei florale, imediat deasupra florilor. Tija florală, înaltă de 60–100 cm, este foarte viguroasă şi se termină cu 6–10 flori în formă de cupă, colorate în galben, oranj, roşu– cărămiziu, dispuse în poziţie pendentă, asemenea unor clopote. Înflorirea are loc în aprilie – mai. Fritillaria meleagris. Bulbul este mai mic, sferic, uşor turtit iar talia plantei este mai mică (20–40 cm). Frunzele sunt lineare, sesile, uşor canaliculate.

Tija florală este mai subţire şi se termină cu una, mai rar două flori mari, mult asemănătoare cupei de lalea, pendente, albe sau roşii, striate cu roşu sau violet ce înfloresc în aprilie – mai.

Exigenţe ecologice. Preferă solurile fertile, profunde, bine drenate, uşor calcaroase, însorite sau semiumbrite, potrivit de umede. Fritillaria meleagris are nevoie de mai multă apă. Sunt plante rustice, cu repausul vara, care au nevoie de o uşoară protejare peste iarnă cu materiale organice (paie, frunze, mraniţă bine descompusă).

Înmulţirea şi cultura. Speciile de Fritillaria se înmulţesc prin bulbi, toamna în septembrie, odată la 3–4 ani. Bulbii sunt foarte sensibili la deshidratare, motiv pentru care se vor replanta cât mai repede posibil după scoatere.

Terenul destinat plantării se va fertiliza cu mraniţă foarte bine descompusă (5–6 kg/mp) şi 30–40 g/mp superfosfat. Este foarte important ca în momentul plantării solul să fie reavăn.

Distanţele de plantare sunt de 30–40 cm iar adâncimea de plantare este de 20–25 cm. Plantarea superficială compromite înflorirea. În gropile de plantare este bine să se aşeze un amestec în părţi egale de mraniţă şi pământ de frunze, foarte bine descompuse. Se aplică lucrările generale de îngrijire.